Cicatricile atasamentului nesanatos

Atasamentul reprezinta o baza profunda, greu de modificat. Cei care lucreaza pe acest aspect stiu asta.

Cand ne nastem, este necesar sa existe atasament esential intre mama sau persoana de ingrijire si bebelus. Creierul secreta un hormon, numit oxitocina, care provoaca un atasament sanatos pentru bebelus.

De acest atasament avem nevoie toti, de acest sentiment al apartenentei, de imbratisari, mangaieri, sa fim ascultati, intelesi… De fiecare data cand suntem impreuna, secretam aceeasi substanta, oxitocina, hormonul “legaturilor”, al apartenentei, al sentimentului iubirii. Acest atasament este sanatos, esential.

Insa, nu despre acest tip de atasament vreau sa scriu, ci despre alt tip, atasamentul nesanatos. Acest tip de atasament are legatura cu a apuca, a te agata, a poseda. Printre primele cuvinte pe care le invatam cand suntem copii este cuvantul “meu”. Cand sunt copil, o parte din mine o lipesc pe jucariile mele, pe lucrurile mele. Este o etapa normala in viata noastra si de aceasta etapa de crestere, trecere catre “desprindere”, depind relatiile cu ceilalti. Cand invat sa imi retrag aceasta parte din mine lipita pe altii, ma intorc la mine. Sa invat sa plec cand este necesar. Etapa care depinde, de asemenea, de relatiile cu parintii nostri.

Problema intervine cand folosim acest ‘al meu’ pentru a-l ‘omori’, a-l uri pe celalalt.

Opusul atasametului este respingerea. Rana respingerii este extrem de dureroasa, uneori fiind asociata cu ‘supravietuirea’.

ATASAMENT ————- RESPINGERE

Nu ne atasam doar de ceea ce este extern noua, ci si de ceea ce este intern, cum ar fi o amintire, un loc, etc. De exemplu, daca eu ma atasez nesanatos de o parte din mine, o resping pe cealalta.

Exista un moment foarte dificil al atasamentului nesanatos: posesiunea. De cele mai multe ori, acesta se activeaza cand ne indragostim. Cand cineva care se indragoseste si al carui partener devine ‘al meu’, ‘a mea’, ajunge sa creada ca celalalta persoana este a lui, a ei. Aceasta posesiune este ceea ce se numeste atasament nesanatos.

A oferi o parte din tine celuilalt este sanatos si normal, atata timp cat ‘partea’ nu se transforma in ‘parti’, prin intermediul carora ajungem sa ne pierdem identitatea, vazandu-l pe cealalalt ‘EU’. In cazul in care relatia se termina, este necesar sa imi recuperez ‘partea’ si energia daruita celuilalt, si sa nu ii permit celuilalt sa plece cu ‘parti’ din mine, din identitatea mea.

Cand se intampla acest gen de atasament, putem ajunge sa vedem copii ruinati de parinti pentru ca sunt ‘ai lor’. Niciodata nu vei cunoaste pe copilul tau, pe iubitul tau, pe partenerul tau, pe prietenul tau, daca nu iti dezlipesti partea identitatii tale lipita lor. Trebuie sa ii dezbraci de tine, de ‘al tau’. Personal, am cicatrici in toate partile in legatura cu ceea ce a semnificat atasamentul.

A vrea sa ‘il apuci’ pe celalalt te impiedica sa fii liber, iar pe celalalt sa iubeasca. Celalalt nu va putea iubi. Daca devenim dependenti fata de persoane, fata de obiecte, obiceiuri, ne costa o mare parte din ceea ce suntem.

Putem fi atasati si de trecut, fata de ceea ce a fost. Acolo este o energie vie de care avem nevoie pentru a o investi cu noi, cu alte lucruri.

Atunci, cum putem invata un atasament sanatos si ce reprezinta acesta?

Animalele ne pot invata sa iubim. Marea majoritate dintre noi iubim cu un atasament sanatos animalele. Atunci cand decidem sa adoptam un animal invatam sa iubim pentru ca tinem cont de ‘contractul’ urmator:

  • Stiu ca vom fi impreuna si te voi insoti prin batranete pana la moarte. Si voi fi alaturi de tine mereu;
  • Iti atasez o parte din mine, insa cu delicatete, cu blandete. Restul neacoperit de mine este iubire. Iubirea nu este posesiune. Iubirea are o parte de atasament sanatos pentru ca suntem oameni si avem nevoie. Iubirea inseamna companie: companie pentru a nu suferi, pentru a avea o viata fericita, pentru a avea grija.
  • Daca eu simt nevoia de posesiune, inseamna ca eu trebuie sa lucrez pentru asta, nu celalalt : ‘Animalul pe care il port inauntru nu m-a lasat niciodata sa fiu fericit, imi ruineaza totul.’

Atasamentul nesanatos este asemanator cu agatatul bebelusului de sanul mamei, iar mama il apuca pe bebelus pentru a nu muri, a supravietui. Deci, ceea ce este sanatos in prima parte a vietii, devine nesanatos daca se mentine si la maturitate.

Daca celalalt te lasa nu vei muri. Daca celalalt pleaca te va durea, vei suferi si vei iesi mai puternic. Celalalt poate fi iubitul tau, partenerul tau, prietenul tau, inclusiv copilul tau. Vei invata sa traiesti stiind ca in unele momente vei suferi. Simtim durerea si este normal, pentru ca o parte din ea este atasament. Sunt calugari antrenati in a nu suferi pierderile si, totusi, plang pierderea maestrului.

Este normala perioada doliului dupa ce ‘a fost’, insa se poate purta doliu si dupa ce ‘nu a fost’.

‘Acum nu pot. Acum nu esti. Acum trebuie sa invat sa o iau de la inceput.’

foto: unsplash.com