Frica functionala si frica disfunctionala

Cand frica declanseaza alarmele vitale, toate animalele functioneaza la fel (desigur, inclusiv noi oamenii). Ca fiinte umane, suntem animale cu neocortex. Ce inseamna asta? Ca aveam aceeasi constitutie neurobiologica ca celelalte animale. Insa, natura a dezvoltat in fiinta umana, ca specie, cortexul cerebral, care noua fata de celelalte animale ne permite printre alte abilitati, autodomesticirea si reglarea impulsurilor primitive, instinctelor si emotiilor.


Frica nu este in sine o “emotie negativa”, ci poate fi functionala sau disfunctionala.

Frica functionala: Teama va fi un raspuns sanatos cand se supune unui semnal de alarma la ceva real, a carui amenintare nu suntem capabili (total sau partial) sa-i facem fata cu resursele de care dispunem.


Intr-o asemenea situatie, cele mai asertive atitudini pot fi evitarea, retragerea, linistirea sau cel putin actionarea cu prudenta lucida si inteligenta.


Intr-un mod sanatos, este necesar sa ne respectam fricile functionale, deoarece o parte esentiala a unei lumi interne sanatoase este sa fim responsabili pentru grija de sine. Auzirea alarmelor ne ajuta sa fim oameni mai integrati si sa facem alegeri mai bune.

Frica disfunctionala: Desi exista frici functionale, majoritatea care contamineaza viata de zi cu zi, nu sunt. Frica disfunctionala se poate manifesta in diferite forme:


– un raspuns exagerat in fata unui stimul pe care l-am putea confrunta cu un cost emotional mai mic (ex: teama inaintea examenelor, vorbitul in public, a sta singur, etc);
– un raspuns necorespunzator pentru tipul de stimul prezentat, care in mod normal ar fi neutru (ex: fobiile);
– un raspuns paradoxal, in care frica apare in fata a ceva care in mod normal ar trebui sa produca ceva placut: siguranta, bucurie, amuzament sau orice alta emotie placuta (ex: experimentarea fricii in iubirea intima) ;
– un raspuns autoprovocat de situatii generate de propria imaginatie (ex: o mobilizare interna la “ ceea ce s-ar putea intampla”);
– un raspuns masiv fara nici o cauza aparenta, care se declanseaza fiziologic, dincolo de orice cauza vizibila (ex: atacul de panica);
– o stare obisnuita care insoteste persoana zilnic fara nici o cauza curenta care o provoaca (reala sau imaginara) si fara a ajunge la extremul atacului de panica (ex: ca in anxietatea generalizata care ramane ca o sechela dupa situatii traumatice cum ar fi un viol, un accident, o educatie prin violenta).

Cand relationam cu emotia de frica, este indispensabil in munca cu propriile temeri si in suportul psihologic sa invatam sa fim atenti la semnalele corpului atunci cand exista o frica care activeaza sistemul psihologic. De aceea, va propun ca in aceasta perioada sa fiti atenti in a observa care sunt propriile manifestari fiziologice ale fricii, cu ce senzatii se exprima in corp si ce atitudini, actiuni adoptati. Iar, in caz de nevoie, sa dam dovada de grija de sine si sa apelam la ajutor specializat.

foto: unsplash.com